Grădino-terapia (Horticultură Terapeutică)

Grădino-terapia este utilizarea conștientă și structurată a practicii horticole și a contactului cu planta vie în scopuri de îngrijire psihică și somatică; documentarea sa clinică formală începe cu Benjamin Rush, părintele fondator al psihiatriei americane. Principiul său central: relația dintre ființa umană și planta vie este în sine un agent terapeutic care solicită împreună corpul (motricitate), atenția, afectivitatea (grija față de o ființă vie) și temporalitatea lungă a ritmului sezonier. Medierea prin viu atenuează încărcătura transferențială, ceea ce îi explică eficacitatea la pacienții rezistenți la verbal. Câmpul său se extinde de la reabilitarea somatică la pedagogia specială și prevenția în sănătate publică.

Această terapie este tratată în detaliu (principii, indicații, protocol, nivel de evidență) în Volumul 7 din Mémento des Psychothérapies. Vezi volumul.