Therapeutic neologisms

Abordare scurtă centrată pe plasticitatea identității: își propune să flexibilizeze reprezentările de sine rigidizate, pentru a permite persoanei să se adapteze la contexte noi fără ruperea coerenței personale. Sigla TIAB rămâne neschimbată ca acronim.

Abordare scurtă care lucrează asupra povestirii de sine: prin reorganizarea firului narativ al experiențelor, urmărește să restabilească un sentiment de continuitate și de capacitate de acțiune. Sigla TBRN rămâne neschimbată ca acronim.

Abordare scurtă care urmărește realinierea trăirilor, gândurilor și comportamentelor în jurul unei coerențe emoționale: tratează contradicțiile afective ca pârghii ale schimbării, mai degrabă decât ca simptome. Sigla TBCE rămâne neschimbată ca acronim.

Obsesie excesivă pentru dobândirea de cunoștințe, adesea în detrimentul altor activități, în special sociale.

Orientare cognitivă care favorizează interpretarea experiențelor astfel încât să confirme identitatea personală.

Incapacitatea de a înțelege corect gândurile sau sentimentele celorlalți, interpretând adesea contrariul acestora.

Adoptarea unor comportamente problematice pentru a compensa deficiențe psihologice sau emoționale.

Incapacitatea de a gestiona emoțional schimbările sau stresul, ceea ce duce la o suferință semnificativă.

Utilizarea ficțiunii personale pentru a compensa deficitele stimei de sine sau eșecurile.

Reducerea sensibilității emoționale sau senzoriale, percepută adesea ca o amorțeală.

Reacție psihologică în care individul reacționează excesiv pentru a se apăra interior.

Tehnică prin care terapeutul ascultă fără a interpreta sau judeca imediat cuvintele pacientului.

Incapacitatea de a dezvolta sau reînnoi structurile cognitive necesare învățării.

Diminuarea sau oprirea proceselor de reorganizare neuronală ca răspuns la stimuli externi.

Proces terapeutic în care pacientul își repetă și își adaptează progresiv gândurile și emoțiile.

Tehnică ce utilizează metafore dirijate pentru a sprijini o integrare psihologică completă.

Tehnică terapeutică prin care terapeutul ajută activ la structurarea gândurilor pacientului.

Alterare a capacității de a percepe sau de a integra intuiții inconștiente sau imediate.

Capacitatea unei persoane de a rezista la schimbările emoționale, adesea într-un mod excesiv.

Crearea unei imagini de sine bazate pe povești idealizate și adesea nerealiste despre propria persoană.

Gândire caracterizată prin segmente de cunoștințe sau idei izolate unele de altele.

Gândire în care ideile sunt asamblate într-un mod dezorganizat, ca niște cioburi de mozaic.

Tendința de a exagera temporar proiecția de sine în scenarii viitoare.

Schimbare în modul de a-și povesti viața, reflectând o transformare psihologică.

Aderență la idei sau credințe vechi și depășite, care rezistă la schimbare.

Tehnică de final de ședință care folosește ritualuri simple pentru o tranziție lină.

Sentiment de incertitudine cu privire la capacitatea de a concepe sau de a duce o sarcină la termen.

Formarea identității personale bazată în principal pe idei externe adoptate.

Schimbare bruscă în ecoul emoțional dintre pacient și terapeut, adesea revelatoare.

Restabilirea funcțiilor cognitive și emoționale după un eveniment perturbator.

Incapacitatea de a-și sincroniza comportamentele cu cele ale celorlalți într-un context social.

Percepție alterată a interacțiunilor sociale care sunt subtile sau de intensitate scăzută.

Dezorganizare în construcția povestirii de viață, care generează confuzie și anxietate.

Dependență afectivă în care o singură relație sau un singur obiect oferă satisfacție emoțională.

Regresie cognitivă în care gândurile revin la stări anterioare, mai puțin complexe.

Fixație cognitivă excesivă asupra unor idei sau concepte, care rezistă la schimbare.

Se referă la capacitatea de a-și aminti sunete într-un mod încărcat emoțional.

Interpretare eronată a semnalelor sociale, prin care se percep legături acolo unde nu există.

Abordare proactivă pentru menținerea echilibrului emoțional și prevenirea tulburărilor.

Abordare terapeutică ce urmărește echilibrarea emoțiilor prin stimuli minimali.

Alegere deliberată de a ignora sau minimaliza propriile emoții sau pe cele ale altora.

Răspuns emoțional provocat de combinarea stimulilor vizuali și auditivi.

Structură subiacentă a unui discurs, care influențează reacțiile emoționale.

Retrăire a unor emoții trecute, declanșată adesea de stimuli specifici.

Concept utilizat pentru a stabili relații de sprijin temporare în terapie.

Teamă excesivă și irațională de a lega noi relații afective.

Sentiment de constrângere ușoară, dar persistentă, care afectează starea emoțională.

Alterare a memoriei în care amintirile sunt reconstruite involuntar.

Atracție emoțională pentru singurătate, cu evitarea interacțiunilor sociale.

Stil de gândire caracterizat prin fluiditate, adaptabilitate și profunzime.

Comportament impulsiv în care individul acționează opus impulsului inițial.

Tendința de a minimaliza importanța preciziei și de a accepta defectele.

Manifestarea emoțiilor într-un mod provocator sau nepotrivit din punct de vedere social.