Zen (Zazen, Koan, Soto, Rinzai)

Zen-ul este o cale a trezirii centrată pe primatul absolut al Zazen-ului, meditația așezată, pe care Dogen o identifică nu ca mijloc, ci ca expresie directă a trezirii (Shusho ichinyo). Soto practică Shikantaza (simpla ședere), în timp ce Rinzai lucrează cu koan-ul, enigmă nerezolvabilă prin analiză care provoacă o ruptură calitativă a conștiinței (Satori/Kensho). Printre principii figurează Mu-shotoku (practică fără scop și fără câștig) și transmiterea de la minte la minte de la maestru la discipol (I-shin-den-shin), cu dispozitive precum Dokusan (dialog) și Sesshin (retragere intensivă). Autorul precizează că Zen-ul nu este o terapie, ci o cale existențială cu efecte terapeutice indirecte (reglarea stresului, reducerea ruminației, raportul cu durerea), de distins de mindfulness-ul laicizat.

Această terapie este tratată în detaliu (principii, indicații, protocol, nivel de evidență) în Volumul 8 din Mémento des Psychothérapies. Vezi volumul.